Eternul feminin – Das Ewig Weibliche ( cuvintele de incheiere a partii a doua din Faust a lui Goethe)

[Admin]

Din dragoste pentru femeie s-a nascut tot ce e mai frumos pe lume.
Autor: Aleksey Maksimovich Peshkov (1868 - 1936)

La inceputul tuturor lucrurilor marete se afla o femeie.
Autor: Alphonse de Lamartine (1790 – 1869)

Slabiciunea femeilor, nu puterea lor, castiga pe cei ce le iubesc.
Autor: William Somerset Maugham (1874 - 1965)

Femeia nu numai ca e capabila sa inteleaga ce este sacrificiul, dar ea stie sa se sacrifice.
Autor: Ivan Turgheniev (1818 - 1883)

Din pasiunea unei femei izvoraste viata eterna.
Autor: James Cash Penney ( 1875 - 1971)

Femeia este un miracol de contradictii divine.
Autor: Jules Michelet (1798 - 1874)







Femeile imature isi pastreaza agenda complet goala si asteapta sa le sune un barbat. Femeile mature isi fac propriile planuri si ii spun cu gratie barbatului pe care il apreciaza ca este binevenit in acele activitati la care doreste sa participe.

Femeile imature vor sa-l controleze pe barbatul din viata lor. Femeile mature stiu ca, daca barbatul este cu adevarat al lor, controlatul este absolut inutil.

Femeile imature il "verifica" pe barbatul care nu le-a sunat. Femeile mature sunt prea ocupate ca sa observe ca el nu a sunat.

Femeile imature incearca sa "inlantuiasca" un barbat utilizand sexul. Femeile mature stiu ca numai sex-appealul de tip mental poate determina un barbat sa vrea sa te "inlantuiasca" el pe tine.

Femeile imature falsifica manifestarile placerii sexuale, ori asteapta cuminti sa termine barbatul ceea ce face el acolo in mod egoist ori prostesc... Femeile mature, in aceeasi situatie, spun "Opreste-te", se ridica, se imbraca si pleaca.

Femeilor imature le este frica de perioadele in care sunt pe cont propriu. Femeile mature apreciaza aceste perioade si le utilizeaza ca timp pretios, in care poti realiza mari progrese personale.

Femeile imature ignora "baietii buni". Femeile mature ignora "baietii rai".

Femeile imature il pot aduce pe un barbat la orgasm, femeile mature il pot aduce pe barbat acasa.

Femeile imature sunt permanent ingrijorate ca nu sunt suficient de frumoase sau bune pentru un anume barbat. Femeile mature stiu ca sunt suficient de frumoase sau suficient de bune pentru oricare barbat.

Femeile imature incearca sa monopolizeze tot timpul barbatului lor. Femeia matura realizeaza ca ii poate oferi linistita spatiul de care are nevoie unui barbat - asta va face timpul petrecut apoi in cuplu chiar mai placut si special - si pleaca sa se distreze cu propriii prieteni.

Femeile imature gandesc ca un barbat care plange este un barbat slab... Femeile mature ii ofera acestuia un umar pe care sa planga si o batista.

Femeile imature vor sa fie rasfatate si ii spun asta in mod raspicat barbatului lor. Femeile mature ii "arata" barbatului ce inseamna rasfatul si il fac sa se simta suficient de confortabil ca sa poata raspunde cu reciprocitate fara teama ca-si va pierde "barbatia".

Femeile imature sunt ranite de un barbat si-i fac pe toti ceilalti barbati sa plateasca pacatele aceluia. Femeile mature stiu ca ala a fost doar UN barbat.

Femeile imature se indragostesc si vaneaza obiectul afectiunii lor pana in panzele albe, ignorand toate semnalele pe care le primesc si toate realitatile care nu se potrivesc cu iluziile lor dragi. Femeile mature stiu ca, uneori, cel pe care il iubesti nu te poate iubi pe tine si isi vad de viata lor mai departe, fara amaraciune si furie.


Iubeste si respecta femeia. Priveste-o nu numai pentru alinarea care ti-o ofera,ci si pentru forta si inspiratia si faptul ca ea reprezinta dublarea puterilor tale morale si intelectuale.Alunga-ti din minte orice idee de superioritate; nu exista. - Giuseppe Mazzini (1805 - 1872), Politician italian

[Admin]

[Admin]

Acum, la începutul bătrâneţii mele, îmi pot desluşi ceea ce m-a fascinat din primăvara copilăriei! Cele două fiinţe unice pe pământ şi în Cer: Maica Domnului şi mama care m-a născut! Cele mai apropiate fiinţe fără de care n-aş fi fost şi n-aş fi primit ocrotirea sub sfântul Omofor.

† Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului
De câte ori stăteam la masă şi mai întârziam în glume şi în zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: Mâncaţi mai repede că Maica Domnului stă în genunchi!
Îşi poate imagina oricine ce efect extraordinar au avut spusele mamei, pe un ton extrem de serios, care-mi face fiori şi acum, când scriu aceste rânduri. N-am mai auzit niciodată pe nimeni spunând. Cum adică, să stea Maica Domnului în genunchi atât timp cât noi mâncăm? De unde a auzit mama acest lucru? N-am întrebat-o şi nici n-am aflat până acum. S-ar putea să se mai spună aceste cuvinte în spaţiul nostru binecuvântat de Dumnezeu!
De atunci făceam parte din cele două case: a Maicii Domnului şi a vrednicei mele mame şi ori de câte ori vorbesc şi-mi aduc aminte de mama, gândul îmi zboară la toate femeile de la începutul lumii până azi!
Ce minune a mai creat Dumnezeu! Femeia straşnică! A pus Dumnezeu atâta plinătate şi atâta forţă în sinea ei, deşi pare şi chiar este atât de sensibilă şi chiar, se poate spune, extrem de fragilă. Auzeam uneori spunându-se de către unii bărbaţi că femeia nu trebuie atinsă nici cu un fulg, aşa trebuie să ne purtăm de delicat şi frumos. Când eram student la Sibiu, profesorul meu Grigore Marcu, o celebritate în Studiul Noului Testament, când a intrat într-un magazin l-am auzit cât de frumos a salutat pe doamnele de acolo şi cât de suav le-a sărutat mâinile, spre surpriza mea - o mărturisesc - totală! Nu m-am aşteptat să-mi văd pe cogemitea profesorul şi preotul să facă un gest pe care nu-l mai văzusem. Deşi era cam potrivit de statură, l-am văzut cum creştea spre înalturi, mai ales că, tânăr fiind, l-am privit atent să văd dacă nu cumva glumeşte. Era de maximă seriozitate! A crescut în ochii mei profesorul exigent, dar au crescut şi acele doamne care au primit cu drag, dar şi cu o obişnuită stare. Femeia este conştientă că este valoroasă chiar dacă nu are timp s-o arate prea des. Este prea ocupată cu lucrurile serioase şi nu glumeşte asupra rosturilor sale sădite de Dumnezeu: de mamă, de gospodină, de vatră caldă în virtuţi şi vreri creştine, de vrednicii de fiecare zi care nu se văd şi de care, uneori, te cuprind, fără să vrei, unele amărăciuni, dacă nu sunt recunoscute de cei din jur. Mama, soţia, gospodina, întreita lucrare, şi osteneala fără margini, de nimeni ştiută, mereu împrospătată şi de la capăt, din nou luată! De unde atâta forţă? Ai putea spune că este de domeniul supranaturalului! Mă uitam la mama şi o v edeam cu câtă forţă lucrează o zi întreagă şi noaptea până a doua zi. N-am mai văzut o aşa fiinţă, şi de dragul ei o ajutam din răsputeri. Pentru mine, mama, soţia, gospodina, este întreita minune printre noi, oamenii. Şi, Doamne, de câte ori n-am umbrit întru întristare această întreită minune! Ori de câte ori am supărat pe mama mea cea scumpă, am avut cumplite dureri în suflet şi acum simt ca şi atunci, ba, mai mult, cu cât trece timpul, durerea creşte şi mai mult. Nu că aş fi supărat-o peste măsură, dar mai ales că nu i-am mulţumit niciodată că m-a născut, că m-a crescut, m-a învăţat, m-a dus la biserică, m-a vegheat să nu mă frig pe sobă sau să cad în fântână. Când mama a venit la Curtea de Argeş şi a intrat pe uşa palatului, unde, în anul 1936, tata a stat de gardă când era în armată, mi-a povestit cum m-a pierdut într-o zi din ochi. Aveam 2 ani! Strigând după mine disperată, a întâlnit-o pe moşica lui Cojoc, vecina noastră de casă, şi întrebând-o dacă m-a văzut cumva, i-a spus: Tu, Ileană, Costică mergea pe cărare spre fântână, fugi să nu păţească ceva. M-a găsit cu burta pe buduroiul fântânii, uitându-mă în apă, cum fac şi acum! M-a luat de cămăşuţă de pe spate în sus ca să nu mă sperii! Vai, mi-a spus mama, parcă s-a întâmplat ieri. Am nişte emoţii grozave! Când mi-a povestit, m-a cuprins un straşnic plâns pe dinăuntru! Câtă grijă la o mamă şi că nu uită nimic! Nici un amănunt! Când spui mamă, spui un univers! Când spui femeie, spui viaţă! Când spui soţie, spui speranţă! Ea, femeia, mama, soţia, gospodina, umple totul: casa, lucrarea, bucuria, fericirea, văzduhul, cerul!
Doamne, ce fiinţă este femeia! Dacă ar şti ea însăşi cât este de valoroasă! Dar s-o lăsăm aşa, mai bine să nu ştie pentru că în final ea este o taină a lui Dumnezeu printre noi, oamenii.
Să nu fim barbari cu femeia pentru că este viaţă şi cu ea ţine Dumnezeu! Să nu uităm!




sursa:preluare de pe net

[Admin]

O poveste cu morală despre căsătorie


Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei împărtăşeau totul şi discutau despre orice. Nu aveau secrete unul faţă de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o ţinea pe dulapul ei de haine şi despre care l-a atentionat pe sotul ei să nu o deschidă sau sa întrebe de ea vreodată.

In toţi acei ani, el nu s-a gândit la cutie dar într-o zi, bătrânica se îmbolnavi foarte tare şi doctorii ziceau ca nu prea mai are şanse să trăiască. Încercând să pună toate lucrurile în ordine, bătrânelul a luat cutia de pantofi de pe dulap şi a pus-o lângă patul soţiei sale..

Era şi ea de acord că era timpul să afle şi soţul ei ce era în acea cutie. Cand a deschis-o, în cutie erau două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani, în total vreo 25.000 de dolari. El a întrebat-o despre conţinutul acestei cutii:
- Cand ne-am căsătorit, spunea ea, bunica mea mi-a spus că secretul unei căsătorii este să nu te cerţi niciodată. Spunea că de fiecare dată cand mă supăram pe tine să tac şi să croşetez o păpuşică ...

Bătrinelul era atat de impresionat, încât abia îşi putea stăpâni lacrimile. Doar două păpusi erau în cutie! Ea fusese supărată numai de doua ori în toţi acesti ani în care au trait împreună. Avea un sentiment de fericire!
- Iubito, spuse el, înteleg existenţa păpuşilor, dar toţi aceşti bani?
- Oh, zise ea, aceştia sunt banii pe care i-am obţinut din vânzarea păpuşilor




Ultima scrisoare (de divorţ):

__________________________________________________________________________
Draga soţule,

Iţi scriu această scrisoare deoarece vreau să te părăsesc pentru
totdeauna. Am fost o soţie bună pentru tine (cred eu), timp de 7 ani şi nu
am nimic să îmi reproşez.
Ultimele două săptămâni au fost iadul pe pamânt. Şeful tău m-a sunat să
îmi spună că ţi-ai dat azi demisia iar asta a fost picătura care a umplut
paharul. Săptămâna trecută, ai venit acasă şi nu ai observat că mi-am
aranjat părul şi unghiile, ţi-am gătit mâncarea ta preferată şi am purtat
chiar şi o rochie de satin nouă. Tu ai venit acasă şi ai mâncat în câteva
minute, apoi ai mers direct la culcare, după ce te-ai uitat la meci.
Nu îmi mai spui că mă iubeşti, nu mă mai atingi... Ori ma înşeli, ori nu
mă mai iubeşti, indiferent care din aceste două lucruri s-au întamplat,
voi pleca.

P.S. Dacă încerci sa mă găseşti, mai bine renunţă. Fratele tău şi cu mine
vom fi împreuna in West Wirginia ! Să ai o viaţă mai bună, fără mine !

"Fosta" ta soţie
_________________________________________________________________________

Draga "fostă" soţie,

Interesantă scrisoarea ta. E adevărat că am fost căsătoriţi timp de 7 ani,
însă faptul că "ai fost o soţie bună" e mult prea departe de adevăr.
Mă uit la meciuri atât de mult fiindcă m-am cam săturat să mă tot
cicăleşti. Imi pare rău că nu a mers căsnicia noastră. Să ştii, am observat că
te-ai tuns aproape zero săptămâna trecută, însă primul lucru care mi-a venit
în minte a fost: "Arăţi ca un bărbat!"
Mama mi-a spus că mai bine nu spun nimic decât să spun ceva urât.
Cand mi-ai gatit "mâncarea favorită", probabil că m-ai confundat cu
fratele meu, fiindcă eu nu mai mănânc carne de porc de 7 ani.
Am plecat direct la culcare după meci fiindcă am vazut eticheta cu preţul
care atârna încă pe rochia ta de satin nouă. M-am întrebat dacă a fost o
coincidenţă faptul că fratele meu a împrumutat de la mine 50 $ dimineaţa,
iar preţul rochiei tale de satin era 49.99$.
După toate astea, încă te mai iubeam şi simţeam ca pot face ceva ca să
meargă casnicia mai departe. Şi asta pentru ca te iubeam mult.Aşa că,
atunci când am descoperit ca am castigat la loto 10 milioane de dolari,
mi-am dat demisia si am cumparat pentru noi doi 2 bilete în Jamaica.
Dar cand am ajuns acasa, ghinion, plecaseşi.
Cred că totul se întamplă cu un motiv pe lumea asta. Sper că ai viaţa pe
care ti-ai dorit-o mereu. Avocatul meu a spus că, având în vedere
scrisoarea pe care mi-ai lasat-o, nu vei vedea un cent de la mine. Asa că
ai grijă !

P.S. Nu ştiu daca ţi-am spus vreodata, însă Carl, fratele meu, a fost
înainte Carla. Asta este,poate că asta nu e o problemă pentru tine.

Cu bine,

Încă soţul tău până la divorţ, care va avea loc cât mai curând
____________________________________________________________________________

[Admin]

Cu putin timp in urma am reusit să ies cu o altă femeie!

În realitate fusese ideea sotiei mele:
-"Stim amândoi că o iubesti !"
-"Viata este foarte scurta, dedica-i si ei putin timp" - mi-a zis într-o zi, luându-mă prin surprindere.

- "Dar eu te iubesc pe tine ", am protestat.
- "Stiu, dar o iubesti si pe ea, de asemenea".

Cealalta femeie pe care sotia mea dorea sa o vizitez era Mama mea, vaduva de câtiva ani.
Din păcate, serviciul si copiii mei îmi permiteau sa o vizitez numai ocazional.
În seara aceea am sunat-o sa o invit la cina si la un film.

- "Ce s-a intamplat ? Esti bine ?" m-a intrebat. [Mama mea este tipul de femeie pentru care un telefon târziu în noapte sau o invitatie surpriză sunt indicii de veste rea.]

- "Am crezut ca ar fi placut sa petrec ceva timp cu tine... Amandoi, singuri... Ce parere ai ?"".

Reflectand un moment, răspunse:
-"Mi-ar plăcea foarte mult."

Vinerea aceea, in timp ce mergeam, dupa serviciu, sa o iau, ma simteam nervos, stiti, nervozitatea aceea care precede o intalnire... Si, pentru Dumnezeu, cand am ajuns, am constatat ca si ea era foarte emotionata ! Ma astepta in poarta, imbracata in vechiul ei palton. Îsi incretise parul si imbracase o rochie cu care sarbatorise ultima aniversare a căsătoriei. Fata ei iradia lumină, ca fata unui inger.

-"Le-am spus prietenelor mele ca o sa ies cu fiul meu si au fost foarte emotionate" - imi spuse urcand in masina.

Am fost la un restaurant nu foarte elegant, dar foarte primitor. În drum spre masa rezervată, Mama se sprijinea de bratul meu ca si cum ar fi fost "Prima Doamna a Natiunii".

Când ne-am asezat a trebuit sa-i citesc meniul. Ochii ei puteau să vadă numai literele si cifrele mari. Pe la mijlocul antreurilor, mi-am ridicat privirea spre ea. De dincolo de masă, Mama ma privea, cu un surâs nostalgic pe buze.

-"Cand erai micut, eu eram cea care iti citea meniul. Iti amintesti?".

- "Atunci, e momentul sa te relaxezi si sa-mi permiti sa-ti inapoiez favoarea", am raspuns.

In timpul cinei am avut o conversatie agreabila, nimic extraordinar, doar schimb de informatii despre vietile noastre.
Am vorbit atata, ca am pierdut sirul.
- "Voi iesi cu tine si altadata, dar numai daca ma lasi sa te invit eu", spuse Mama.

Cand am dus-o acasa mi-a părut atât de rau ca ne desparteam... Am sarutat-o, am imbratisat-o si i-am spus cat o iubesc.

- "Cum a fost intalnirea?" a vrut sa stie sotia mea cand m-am intors in noaptea aceea.
- "Foarte placuta, iti multumesc! Mult mai plăcută decat mi-am imaginat", i-am răspuns, privind-o recunoscator.

Cateva zile mai tarziu Mama a murit din cauza unui infarct. Totul a fost atat de rapid, încât nu am putut face nimic.
Dupa putin timp am primit un plic de la restaurantul în care cinasem cu Mama.

Continea un biletel care spunea: "Cina este plătită anticipat. Am fost aproape sigură ca nu voi mai reusi să vin la următoarea întâlnire. Oricum, am platit pentru tine si sotia ta. Niciodata nu îti vei putea închipui ce a însemnat noaptea aceea pentru mine.
TE IUBESC Mama"

In acel moment am inteles cât de important este să spunem la timp TE IUBESC si sa le daruim fiintelor noastre dragi timpul pe care il merita. Nimic in viata nu este mai important decat Dumnezeu si familia ta! Acordă-le timp pentru ca ei nu pot astepta.

Daca Mama ta traieste, acordă-i atentia cuvenită! Daca nu, aminteste-ti-o!
Daca acest mesaj va fi citit, poate vei sensibiliza pe cineva care a uitat ce fiinta minunata este MAMA.

Si aminteste-ti mereu! DUMNEZEU IARTA, DAR TIMPUL NU IARTA NICIODATA, NICI NU SE POATE INTOARCE!

[Continut sponsorizat]